Ferestrele sunt elementele care ne conectează la lumea exterioară. Din ele se încadrează peisajul și se definesc intimitatea, iluminatul și ventilația naturală. Astăzi, pe piața construcțiilor, găsim diferite tipuri de deschideri. Aflați aici cum să alegeți tipul care se potrivește cel mai bine nevoilor proiectului dumneavoastră.
Unul dintre principalele elemente arhitecturale, rama ferestrei, este fundamentul proiectului de construcție. Ferestrele pot varia ca dimensiune și material, precum și ca tipul de închidere, cum ar fi sticla și obloanele, precum și mecanismul de deschidere, iar ferestrele pot interfera cu ambianța spațiului interior și a proiectului, creând un mediu mai privat și versatil sau mai multă lumină și entuziasm.
În general, cadrul este alcătuit dintr-o tijă montată pe perete, care poate fi din lemn, aluminiu, fier sau PVC, unde este fixată foaia – elementul care etanșează fereastra cu materiale precum sticla sau obloanele, care pot fi fixe sau mobile. Atunci când sunt mutate, acestea pot fi deschise și închise în mai multe moduri diferite, ocupând mai mult sau mai puțin spațiu proiectat în afara peretelui. Mai jos vom demonstra cele mai comune tipuri de ferestre și cum se deschid:
Acestea constau dintr-un cadru de șine prin care trec foile. Datorită mecanismului de deschidere, zona de ventilație este de obicei mai mică decât zona ferestrei. Aceasta este o soluție bună pentru spațiile mici, deoarece are o proiecție neglijabilă în afara perimetrului peretelui.
Ferestrele batante urmează același mecanism ca și ușile tradiționale, folosind balamale deschise pentru fixarea foilor de cadru, creând o zonă de ventilație totală. În cazul acestor ferestre, este important să se prevadă raza de deschidere, fie ea exterioară (cea mai frecventă) sau interioară, și să se prevadă spațiul pe care îl va ocupa această foaie pe peretele din afara zonei ferestrei.
Utilizate pe scară largă în băi și bucătării, ferestrele oscilante funcționează prin intermediul unei bare laterale care mișcă fereastra pe verticală, deschizând-o și închizând-o. De obicei, sunt ferestre orizontale, mai liniare, cu o suprafață de ventilație redusă, ceea ce face ca multe proiecte să opteze pentru adăugarea mai multor ferestre în unghi pentru a crea o singură fereastră mare cu o deschidere mică. Întotdeauna deschisă spre exterior, proiecția sa dincolo de perete nu este proeminentă, dar este important să fie amplasată cu grijă, deoarece poate provoca accidente persoanelor din cameră.
Similar ferestrelor înclinate, ferestrele maxim-ar au aceeași mișcare de deschidere, dar un sistem de deschidere diferit. Fereastra înclinată are o pârghie pe axa verticală și poate deschide mai multe foi simultan, în timp ce fereastra maxim-air se deschide de pe axa orizontală, ceea ce înseamnă că fereastra poate avea o deschidere mai mare, dar numai una. Se deschide din perete. Proeminența este mai mare decât proiecția oblică, ceea ce necesită o poziționare atentă a elementelor sale și este de obicei amplasată în zone umede.
O fereastră rotativă este alcătuită din foi care sunt rotite în jurul unei axe verticale, centrate sau decalate față de cadru. Deschiderile sale sunt rotite atât la interior, cât și la exterior, ceea ce trebuie prevăzut în proiect, în special la ferestrele foarte mari. Deschiderea sa poate fi mai generoasă, deoarece ajunge pe aproape întreaga suprafață a deschiderii, permițând o zonă de ventilație relativ mare.
Ferestrele pliante sunt similare cu ferestrele batante, dar foile lor se îndoaie și se fixează împreună atunci când sunt deschise. Pe lângă deschiderea ferestrei, fereastra tip creveți permite deschiderea completă a deschiderii, iar proiecția acesteia trebuie luată în considerare în proiect.
Cercevalul este alcătuit din două foi care se desfășoară vertical, se suprapun și permit deschiderea a jumătate din deschiderea completă a ferestrei. La fel ca ferestrele glisante, acest mecanism nu iese în afara peretelui și este aproape limitat, fiind ideal pentru spații mici.
Ferestrele fixe sunt ferestre în care hârtia nu se mișcă. De obicei, acestea constau dintr-un cadru și o închidere. Aceste ferestre nu ies în afara peretelui și sunt adesea folosite pentru a se concentra pe funcții precum iluminatul, conectarea unor priveliști specifice fără ventilație și îngustarea comunicării cu lumea exterioară.
Pe lângă tipul de deschidere pe care îl au, ferestrele variază și în funcție de tipul de etanșare pe care îl au. Foile pot fi translucide și pot fi închise cu materiale precum plase de țânțari, sticlă sau chiar policarbonat. Sau pot fi și opace, permițând ventilația, cum este cazul obloanelor clasice, care aduc o atmosferă aparte mediului.
Adesea, un singur mecanism de deschidere nu este suficient pentru nevoile proiectului, rezultând un amestec de diferite tipuri de deschideri și etanșări într-o singură fereastră, cum ar fi combinația clasică de ferestre cu cercevea și ferestre plate, unde foile de deschidere sunt obloane, iar ghilotina are sticlă translucidă. O altă combinație clasică este combinarea cercevelelor fixe cu cercevele mobile, cum ar fi ferestrele glisante.
Toate aceste alegeri afectează ventilația, iluminatul și comunicarea dintre spațiile interioare și cele exterioare. Mai mult, această combinație poate deveni un element estetic al proiectului, aducând propria identitate și limbaj, pe lângă aspectul funcțional receptiv. Pentru aceasta, este important să se ia în considerare ce material este cel mai potrivit pentru ferestre.
Acum vei primi actualizări în funcție de urmăritorii tăi! Personalizează-ți stream-ul și începe să urmărești autorii, birourile și utilizatorii tăi preferați.